Autor: Mona Vlai, absolvent al Programului Mentalitate Deschisă în Educație
Într-o lume a tehnicii, a ecranelor și a dispozitivelor electronice de tot felul, de cele mai multe ori alegem să înglobăm lecțiilor noastre realitatea palpabilă, observabilă cu ochiul liber, atunci când se poate. Avantajul de a fi într-o școală la sat, unde natura e atât de ofertantă, ne face să ne simțim privilegiați și să nu ratăm nicio oportunitate de a profita de mediul înconjurător chiar și atunci când gerul ne înroșește vârful nasului.
Fiecare schimbare de anotimp este un prilej bun să facem observații directe. De curând, am ieșit la plimbare să observăm cu ochii noștri ce schimbări aduce primăvara. E genul de activitate ofertantă și imprevizibilă care ne place mult și ne dă ocazia să experimentăm, să simțim și să observăm direct, nu doar din povestite.
Am stabilit că primăvara aduce cu ea zile însorite și temperaturi mai ridicate (Doamna, mai schimbăm bocancii cu adidașii!), că se vede verdele ierbii și în curând se vor vedea și mugurașii în pomi. Au răsărit deja ghioceii, când ne-am apucat să numărăm câți are fiecare prin curte am ajuns la concluzia că ogrăzile noastre se măsoară în hectare, nu metri pătrați. Se întorc păsările călătoare, în curând vor începe berzele să-și repare cuiburile de pe stâlpi. Am primit temă să verificăm stâlpii și streșinile din jur, să vedem câte cuiburi sunt pe la fiecare!
Mare ne-a fost bucuria când am descoperit în drumul nostru o familie care planta deja în grădina frumos arată și pregătită pentru un nou an agricol. Am mai descoperit, astfel, ceva specific primăverii. Cineva a spus că se tunde via. Aici, fiindcă nu baș mă pricep, le-am spus că mă interesez și confirm sau infirm mâine, dar când au început cu ‘Doamna, da’ și bunu’ taie via primăvara!’ a trebuit să capitulez.
Am profitat de vremea bună pentru a confecționa niște suporturi inedite pentru hrana păsărelelor. Avem un nuc mare în curtea școlii pe care l-am umplut de „fast-food păsăresc”.
Tot în curtea școlii amenajăm o grădină în fiecare an, denumită ”Grădinița magică a piticilor”. Mai întâi plantăm semințe de flori și legume în tăvițe alveolare, apoi, când temperatura ne permite, mutăm răsadurile afară și le îngrijim până înfloresc sau rodesc. Până acum am plantat floarea-soarelui decorativă, cuicușoară, cârciumăreasă, ochiul-boului, salată verde, castraveți și fasole. Fiecare pitic își cunoaște responsabilitățile și le îndeplinește cu același entuziasm, zi de zi.
O altă activitate pe care o repetăm an de an este participarea la Outdoor Classroom Day, propusă de organizația cu același nume. Anul trecut am ales să decorăm mandale cu materiale naturale (nuci, frunze, castane și altele). Cu cât mandalele deveneau mai mari, cu atât se vedea cum procesul de creație devine mai elaborat și mai creativ.
După o anumită perioadă de adaptare, e tot mai ușor să găsim activități în outdoor care să corespundă planificărilor din programa școlară, iar copiilor le sunt deosebit de benefice. Acesta este motivul pentru care întotdeauna natura ne va fi un mare sprijin în susținerea activităților de #EducațiePrinAplicație!
