Autor: Nicu Bujor, Învățător, Școala Gimnazială “Mihail Sadoveanu” Bacău
Miercuri, 2.00 PM. Cancelaria. 48 de ore până la premiere.
- Doamna directoare, aș vrea să vorbesc un pic cu dumneavoastră!
- Te rog! Dar să nu dureze mult, sunt pe fugă.
- Știți, eu am avut anul acesta dirigenția la a XI-a B și aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră despre festivitatea de premiere…
- Am stabilit deja programul. Am pus și pe grup. Toată lumea să fie prezentă.
- A, da, sigur! Știu… Nu despre asta… Voiam să vă întreb altceva…
- Hai, dar repede, te rog! Mă grăbesc!
- Da… Voiam să vă spun despre un elev din clasă… e o situație deosebită… Nu știu cum să explic. I-a ieșit media anuală 8,88. A făcut niște progrese fantastice.
- E cu CES?
- Nu…
- Și atunci? Provine dintr-o familie cu probleme?
- NU…
- E într-o categorie defavorizată?
- Nu, nu… E totul în regulă cu familia… Doar că… Știți, se mai întâmplă… În anii anteriori a avut medii mici, nu prea învăța, avea alte preocupări… Bine, și acum are … Cumva nu prea se integrează în clasă… De la începutul anului am încercat să-l conving că-i prinde bine să învețe, l-am încurajat, i-am arătat cum să-și organizeze timpul, cum să fie eficient… Am stat foarte mult de vorbă cu el, i-am ascultat și bucuriile și supărările. L-am susținut pe parcursul anului… Și văd că l-am apropiat foarte mult de școală, acum e interesat, e foarte activ, s-a implicat și în multe proiecte școlare… De asta spuneam, a făcut progrese mari. Știu că ceilalți au medii mult mai mari, dar mă gândeam, oare nu ar fi vreo posibilitate să-l premiem și pe el cumva, pentru progres?
- Păi și ce? Să-i dăm premiu că i-a venit mintea la cap? Foarte bine, să pună mâna să învețe.
- La asta mă gândeam, că a făcut o schimbare importantă și ar conta foarte mult să vadă că are aprecierea noastră. În plus ar fi un exemplu pentru ceilalți…
- Un exemplu? Draga mea, când ai venit în școala asta, știai în ce te bagi. Suntem o școală de top, noi încurajăm performanța, dăm mențiune elevilor cu 9,90 și tu vrei să premiem pe unul cu 8?
- 8,88…
- Exact! Gata, fug la inspectorat, deja am stat prea mult. Te pup!
Joi. 2.00 PM. Sala de clasă. 24 de ore până la premiere.
- Doamna, o să iau și eu premiu?
Doamna se uita în ochii lui care acum păreau mai mari ca niciodată. Cine s-ar fi gândit la începutul anului școlar că elevul acesta care părea că disprețuiește totul în jur ar putea ajunge să întrebe de premiu… Dar ea l-a văzut, a știut cumva că agitația lui e o revoltă și că dincolo de aparențe se ascund niște nevoi… Și nu a fost deloc ușor. Nici pentru el, nici pentru ea. A fost o provocare. L-a simțit de multe ori cum voia să renunțe, cum îl copleșeau emoțiile și neîncrederea. De multe ori și ei i-a venit să renunțe. Toate cursurile și toată teoria păreau greu de pus în practică… Ce mult înseamnă să te susțină cineva… Și ea a fost ca el, un ocean de neîncredere… Ce noroc a avut însă cu proful de mate… Când încep oare vocile din jurul tău să devină vocea ta interioară? Ce ar putea să-i răspundă? Că școala premiază performanța? Dacă ar putea, ar strânge toate premiile din lume și i le-ar da. Sau și mai bine, ar striga la el că nu are nevoie de niciun premiu. Nu poți urca mai sus decât crezi că poți.
- Sigur, Matei! O să iei și tu un premiu.
- Serios, doamna? N-aș fi zis, eu am întrebat mai mult așa, în glumă…
Vineri. 4.30 PM. Drumul spre casă. 30 de minute de la premiere.
Zâmbea. Mergea și zâmbea. Și era liniște în inima lui. Ce mai contează gălăgia din jurul tău când ai liniște în gânduri? Zâmbetul i se făcu din ce în ce mai larg până aproape izbucni în râs. De unul singur, așa pe stradă. Ce chestie! La început nu a crezut nimic din ce spunea diriga. Ce mai vrea și asta? își spunea în gând de câte ori ea îl încuraja… Dar oare de unde a știut că el poate? Că nici el nu știa… Dar acum știe că poate orice își propune. Într-adevăr contează să vrei. Dar cum faci să vrei dacă crezi că nu poți?
Se sprijini de un stâlp și mai citi o dată scrisoarea de la dirigă:
“Felicitări, Matei! Mă bucur tare mult să te felicit pentru toată activitatea ta din acest an școlar. A fost un an greu dar frumos. Te provoc să fii în continuare activ, să te implici în cât mai multe activități și să îți amintești mereu că… tu ești premiul!! Da, ai citit bine! Tu ești premiul și ești cel mai important premiu pe care îl poți câștiga în această viață! Pentru că atunci când ești activ și te implici, te câștigi pe tine, pe tine mai bun, mai isteț, mai ager, mai priceput, mai frumos, mai sănătos și desigur, mai bogat. Ai zâmbit? Și eu, pentru că mă face să zâmbesc gândul că vei fi mai bogat cu fiecare zi ce va trece. Desigur, îți aduci aminte câte feluri de bogății sunt. Eu te sfătuiesc să le iei pe rând. Începe cu iubirea familiei, continuă cu înțelegerea prietenilor, apoi cu bogăția cunoașterii, dezvoltă-ți abilitățile, bucură-te de mișcare, de sport, de apă, de soare , de vânt și de ploaie, stai cât mai mult în aer liber și fii pur și simplu fericit!
Îți mulțumesc pentru toate zâmbetele din acest an, pentru încrederea pe care ai avut-o în mine că te pot învăța, asculta și ajuta și îți mai mulțumesc pentru încrederea pe care ai avut-o în tine. Ai câștigat. Tu ești premiul!”
Nu poți urca mai sus decât crezi că poți.